Semințele de plante melifere se aleg după cinci criterii: specie simplă sau amestec, plante anuale sau perene, teren uscat sau umed, scopul urmărit și posibilitatea ca aceeași cultură să servească și fermierului care dă terenul. Niciun criteriu nu duce la o singură plantă potrivită peste tot, iar apicultorul care pornește de la o specie auzită de la colegi sare peste jumătate din decizie.
Problema de la care pleacă orice bază meliferă semănată este aceeași: golurile de cules. Între salcâm și tei, între tei și floarea-soarelui ori la sfârșitul verii, familiile rămân fără sursă, iar stuparul fie pleacă în pastoral, fie hrănește. Chiar oferta de semințe a magazinului culturiverzi.ro a pornit, potrivit prezentării de pe site, de la căutarea unei plante care să completeze culesul stupinei proprii în perioadele slabe. Astăzi apicultura este una dintre destinațiile speciale ale catalogului, cu specii și amestecuri melifere.
Specie simplă sau amestec
Prima alegere este între o cultură curată și un amestec. Speciile melifere din ofertă includ sulfina galbenă și sulfina albă, muștarul alb, muștarul brun, hrișca, seradela, ridichea oleaginoasă, morcovul furajer, cicoarea furajeră, nigerul și sparceta. O specie simplă înflorește compact, într-un interval previzibil, și dă un cules concentrat. Este varianta potrivită când apicultorul știe exact ce gol vrea să acopere și când terenul este lucrat de un fermier obișnuit cu tehnologia unei singure culturi.
Amestecul funcționează altfel. Speciile din compoziție înfloresc pe rând, astfel încât perioada cu flori se întinde, iar un an prost pentru o plantă este compensat de celelalte. În schimb, culesul este mai puțin concentrat și greu de pus pe seama unei singure flori. Cine urmărește întreținerea și dezvoltarea familiilor are de câștigat de pe urma amestecului; cine urmărește un anumit sortiment de miere se uită mai degrabă la specia simplă.
Plante anuale sau perene
Al doilea criteriu ține de timp. Amestecurile melifere de pe site sunt descrise prin numărul de specii și prin ponderea anualelor și a perenelor: există, de pildă, un amestec cu 20 de specii, dintre care 70% anuale, și unul cu 30 de specii, dintre care 70% perene. Cifrele spun mult despre comportamentul culturii.
Un amestec dominat de anuale înflorește din plin în sezonul semănatului și trebuie reînființat. Se potrivește pe o parcelă luată în folosință pentru un an sau acolo unde apicultorul vrea rezultat rapid. Un amestec dominat de perene pornește mai încet, dar rămâne pe loc mai mulți ani; el cere un teren care nu va fi arat, de exemplu o margine de solă, o fâșie de lângă vatra stupinei ori un colț greu de lucrat cu utilajele. Amestecurile florale de acest fel sunt ambalate pe site la 500 g, iar norma lor este dată în metri pătrați la kilogram: sunt gândite pentru fâșii și parcele mici, nu pentru sole întregi.
Terenul: uscat sau umed
Criteriul al treilea este cel peste care apicultorii trec frecvent, pentru că de obicei nu ei lucrează pământul. Pentru el, culturiverzi.ro are amestecuri separate, unele pentru zone uscate, altele pentru zone umede, iar deosebirea nu este de formă. O plantă care nu își găsește apa înflorește scurt și secretă puțin nectar, oricât de bine ar arăta în descrieri. Înainte de comandă trebuie deci stabilit, împreună cu cel care cunoaște sola, cum se comportă terenul în iulie și în august, nu doar primăvara, când totul este verde.
Scopul: cules sau refugiu pentru polenizatori
Nu orice suprafață cu flori are același rost. Unele amestecuri sunt gândite pentru culesul albinelor melifere. Altele urmăresc biodiversitatea și oferă refugiu polenizatorilor în general; în ofertă există un asemenea amestec, cu 40 de specii. Diferența interesează mai ales acolo unde terenul este pus la dispoziție de o fermă, de o primărie ori de un proprietar de livadă, care are propriile motive să vrea o fâșie înflorită.
Apicultorul câștigă dacă lămurește scopul de la început. O fâșie de biodiversitate, cu multe specii perene, hrănește și bondarii, și albinele solitare și susține stupina pe termen lung, fără să fie o sursă de cules mare. O solă de cules se judecă după perioada de înflorire și după suprafață.
Un exemplu de compoziție, citit cu ochi de stupar
Paginile de produs dau compoziția procentuală a fiecărui amestec. Mixtura de plante melifere și medicinale este un amestec anual din șapte specii, cu rata de însămânțare de 10–15 kg/ha:
- coriandru – 30%;
- rucola – 20%;
- limba-mielului – 15%;
- facelia – 15%;
- chimen negru – 10%;
- trifoi persan – 5%;
- muștar alb – 5%.
Citită cu criteriile de mai sus, compoziția se încadrează ușor: amestec, nu specie simplă; anual, deci pentru teren arabil și pentru un singur sezon; cu specii din familii botanice diferite, care de regulă nu înfloresc toate deodată. Rata mică la hectar face ca și o suprafață modestă, de lângă stupină, să poată fi semănată cu puțină sămânță. Pe o jumătate de hectar sunt necesare între 5 și 7,5 kg.
Dublul rol: cultură meliferă și cultură verde sau furajeră
Ultimul criteriu este cel care deschide ușa spre terenul altcuiva. Multe plante melifere sunt în același timp culturi verzi sau furajere. Muștarul alb și hrișca se seamănă drept culturi secundare, între două culturi principale, iar sparceta este o leguminoasă furajeră perenă. Un fermier care oricum are de înființat o cultură de acoperire după recoltat poate alege o specie care înflorește, iar apicultorul își aduce stupii la marginea solei.
Înțelegerea are sens pentru ambele părți numai dacă detaliile se discută dinainte: ce specie se seamănă, când, cine aduce sămânța, dacă și când se fac tratamente pe solele vecine, până când rămâne cultura în picioare. Regulile culturilor secundare din schemele de sprijin, cu termenele lor de semănat și de distrugere, țin de fermier și se verifică la APIA; ele pot scurta ori prelungi perioada în care cultura stă înflorită.
Ce se poate planifica și ce nu
Paginile de produs de pe culturiverzi.ro arată pentru fiecare specie și amestec compoziția și norma la hectar, ceea ce permite ca discuția dintre apicultor și fermier să se poarte pe cifre, nu pe impresii. Cantitățile de miere amintite pe site pentru unele specii sunt valori orientative ale furnizorului, dependente de vreme, de sol și de puterea familiilor, așa că nu pot sta la baza unui calcul de producție.
Ce poate fi planificat este calendarul: ce înflorește, cam când și pe ce suprafață. Un apicultor care își notează, an de an, când începe și când se termină fiecare cules din zona vetrei ajunge să știe ce gol are de acoperit. Abia atunci cele cinci criterii capătă răspunsuri concrete, iar comanda de semințe devine o decizie de stupărit, nu o încercare.
